Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din 2013

Un loc unic in Transilvania, Biertan - Biserica Fortificata si DONARIU

Asezarea, Biertan, se află la 74 km de Sibiu, 25 km de Medias și 30km de Sighișoara. Accesul se face doar rutier. În 1775, în apropierea Biertanului, în pădurea Chimdru a fost descoperit Donariul de la Biertan, obiect ritual des invocat pentru a argumenta prezența unei populații creștine vorbitoare de limba latină în regiunea Daciei în secolul al IV-lea. Pe lângă frumuțea peisajului colinar al Transilvaniei, trebuie știut că aici a fost o localitate mai importantă decât Mediaș (asta până la întroducerea căii ferate). Obiectivul principal este Biserica Fortificată de rit evanghelic așezată pe o culme din centrul localității. Interiorul fortificației (exista o centură de fortificație) are pe lângă cele doua turnuri și biserica cu elemente gotice medievale extrem de frumoase   Ce este interesant de văzut este ușa are are un zar (yală) UNICAT cu o sigură cheie se manevrează 10 zăvoare!!!! Merită văzută pentru că este funcțional(ă)

Unicat. Muzeul Icoanelor pe sticlă din SIBIEL, jud. Sibiu

Anual, aproximativ 15000 turiști vizitează o expoziție de iconografie pe sticlă creată sub auspiciile Muzeului de Icoane de la SIBIEL. Potrivit site-ului localității ”Crearea Muzeului se datoreazǎ în întregime, din punct de vedere al concepţiei, Pǎrintelui Zosim Oancea, susţinut pe plan material, uneori decisiv, de locuitorii din Sibiel şi de alţi donatori. Ajuns la Sibiel ca Preot al satului în ianuarie 1964, Pǎrintele Oancea a avut ideea de a crea un Muzeu de icoane pe sticlǎ dupǎ ce, în 1965, a restaurat vechea bisericǎ a satului (1765), valoroasǎ prin frescele realizate între 1774 şi 1775 de pictorii Stan şi Iacob din Rǎşinari şi declaratǎ din acest motiv monument istoric naţional. Urmǎrind sǎ îmbogǎţeascǎ patrimoniul pentru a înlesni includerea satului într-un itinerar cultural de larg interes, în 1969 Pǎrintele Oancea a îndemnat locuitorii Sibielului sǎ doneze icoanele pe sticlǎ adǎpostite în casele lor (de multe ori în poduri întunecate şi pline de praf, dacǎ nu une