La 23 km de Hunedoara inspre Ghelari sau Lacul Cincis, (cu deviere la iesirea din TELIUC 10 km) se afla Furnalul de la Govășdia, Link-ul va trimite spre istoria din WIKIPENDIA. Este un monument de epocă modernă din Europa. Construit între 1806 și 1810 de Administrația Publică Imperială ce își avea atunci sediul în Castelul Corvinilor de la Hunedoara. Furnalul producea fontă care era prelucrată în atelierele de la Hunedoara[1]. Activitatea lui s-a diminuat după 1896, când s-au deschis Uzinele de Fier de la Hunedoara, iar ultima șarjă a avut loc la 1918. Clădirea a fost declarată în anul 2000 monument de arhitectură industrială (Legea nr.5 din 6 martie 2000).
Autoritățile Imperiului Habsburgic au decis încă de la 1802 să ridice un furnal în zona Govăjdiei pentru a eficientiza procesul de producție a fontei din minereul de fier scos de la Ghelari, minele fiind foarte aproape de locul ales. Transportul minereului s-a făcut, la început pe planuri înclinate, iar, mai târziu, pe prima cale ferată îngustă construită înArdeal (Retișoara – Govăjdie, linie prelungită la 1900 până la Hunedoara).
Odată pus în funcțiune, cu tot cu construcțiile sale anexe, furnalul era cel mai modern din Europa acelor vremuri, datorită sistemelor sale de răcire și a celui de încărcare (vagoneții cu minereu erau aduși la gura superioară coșului încărcarea făcându-se de sus în jos), fiind primul furnal de pe continent cu flux de producție continuu.
Perioada sa cea mai intensă de producție a fost între 1871 și 1889 când, alături de uzinele de la Reșița, furnalul a livrat oțel și pentru construcția Turnului Eiffel din Paris. Ultimele reparații au fost efectuate în primii doi ani ai primului război mondial.
Furnalul se află într-o fostă regiune industrială. A existat și o mocăniță din care se mai văd astăzi terasamentul și tunelele (șina și traversele au fost furate). Deși zona ar putea fi amenajată ca o rezervație industrială și reconvertită turistic, în prezent domnește paragina. (Comment by Wikipendia)
Comentarii